Damian Drăghici: Muzică, transformare și arta de a te reinventa la infinit
(Photo credit: koss.photography )
Virtuoz al naiului cu o diplomă Magna Cum Laude la Berklee College of Music, câștigător de Premiu Grammy și fondatorul proiectului fenomen Damian & Brothers. În ultimii ani, Damian Drăghici s-a reinventat spectaculos: a transformat propria sa căutare de sine într-unul dintre cele mai urmărite podcasturi din România, a lansat proiecte muzicale neconvenționale care pun în dialectică tradiția lăutărească cu muzica simfonică și a devenit o voce inspirațională despre disciplină, vulnerabilitate și depășirea dependențelor.
Alegerea naiului — un instrument asociat adesea cu folclorul pur — te-a dus până la Berklee și la un Premiu Grammy. Cum ai reușit să ‘forțezi’ un instrument tradițional să cânte jazz, rock, muzică simfonică sau folclor gipsy fără să-și piardă sufletul?
DD: Cred că de fiecare dată când auzeam orice fel de muzică care îmi plăcea, mă imaginam pe mine cântând genul ăla de muzică. Și asta a fost lucrul care a rupt bariera. Adică îmi plăcea jazz și voiam să cânt la instrumentul pe care îl îndrăgesc, nu să mă duc să cânt cu saxofonul sau cu pianul. Și pur și simplu nu m-am lăsat constrâns sau dărâmat de această barieră. Și am mers mai departe, să încerc să cânt cu naiul ceea ce auzeam și ceea ce îmi plăcea.
Când ai lansat Damian & Brothers, ai adus muzica lăutărească autentică direct în mainstream și pe marile scene de festival. Cât din acel proiect a fost intuiție pură și cât a fost un calcul tehnic de producție de nivel internațional?
DD: 100% intuiție pură. Era perioada cea mai incertă din viața mea. Deci n-a fost deloc gândit strategic. Total intuiție.
În podcastul tău ai reușit ceva rar pentru România: să îi faci pe invitați — de la artiști mari la oameni de afaceri sau psihologi — să își dea jos ‘armura’ de protecție. Care e ingredientul secret prin care creezi acea stare de siguranță în studio?
DD: Faptul că fac exact ceea ce simt în momentul când filmăm podcastul. Nu este nimic pregătit, totul este „atunci”. Sunt curios și asta cred că îl face pe cel din fața mea să se deschidă. Omul simte că sunt curios și vreau să aflu lucruri despre el sau despre cunoștințele lui.
Aduci în podcast oameni cu viziuni extrem de diferite despre viață, credință, bani și succes. Care a fost cea mai importantă idee sau lecție aflată de la un invitat care ți-a schimbat personal o convingere veche?
DD: Au fost mai multe podcasturi care mi-au schimbat percepția despre viață. De cele mai multe ori am fost mai impresionat și am primit mai multe lecții de la cei de la care nu aveam așteptări.
Ai vorbit extrem de deschis despre lupta cu greutatea, dependențele, ego-ul și căutarea spirituală. Ce le spui oamenilor din public care simt că e ‘prea târziu’ să își schimbe viața, radical, la o anumită vârstă?
DD: Poți să-ți schimbi viața sau să renunți la niște obiceiuri nesănătoase la orice vârstă, și cel mai potrivit moment ar fi momentul ĂSTA. Există o tendință spre așa-zise păcate sau așa-zise plăceri pe care toți dintre noi le avem: să mâncăm un dulce, să mâncăm la ore nepotrivite, să bem ceva, să facem o activitate care nu este sănătoasă pentru noi. Dar cred că cel mai important lucru este să observăm care este intenția din spatele acestei acțiuni, ce ascunde de fapt această dorință.
Lumea vede artistul plin de energie de pe scenă, dar puțini știu orele crunte de exercițiu și disciplină militărească din spate. Câte ore pe zi mai pui mâna pe instrument astăzi și cum te menții în formă?
DD: Într-un alt capitol al vieții mele, erau enorm de multe ore de studiu pe zi. Uneori de la 2 până la 10, 12, 14, 16 ore. În ultimii ani nu am mai dedicat aproape deloc ore de studiu instrumentului meu, pentru că m-am ocupat de alte activități, mai mult de antreprenoriat și de alte proiecte.
Dacă ar fi să mai cânți o singură piesă în viața asta, ar fi o horă lăutărească sau un standard de Jazz?
DD: O horă lăutărească, să bucur oamenii și să-i fac fericiți.
Ce melodie te face instant să plângi sau să ți se facă pielea de găină, indiferent unde te afli?
DD: Muzica foarte veche sau ancestrală mă face să plâng, dar cel mai tare mă impresionează cineva care transmite foarte multă emoție. De curând am văzut un video cu Ibrahim Tatlıses și fiica lui cântând piesa Aramam, acesta e un moment care m-a emoționat.
Ce greșeală mare din trecutul tău muzical sau personal te bucuri sincer că ai făcut-o, pentru că altfel nu erai omul de azi?
DD: Mă bucur că am „greșit” și am aruncat prima versiune a albumului „Gypsy Rock” ca să fie nevoie să fac a doua variantă și astfel să o cunosc pe Cristina când a venit să tragă voci pentru piesa „Lume, lume”.
Aproape fiecare om care te urmărește caută un răspuns la propria transformare. Dacă ar fi să le lași o singură regulă de aur celor care simt că s-au pierdut pe drum, care ar fi aceea?
DD: Acum câteva zile vorbeam cu colegii de trupă venind înapoi de la o cântare că poate cea mai bună binecuvântare este să nu devii nimic din ce ți-ai propus tu când erai mic. Pentru că nimic din ce îți imaginai atunci nu e adevărat sau al tău. Trebuie să fii deschis la ce îți oferă viață fără să opui rezistență, să primești exact toate darurile și toate binecuvântările destinului sau ale universului.
Articolul Damian Drăghici: Muzică, transformare și arta de a te reinventa la infinit apare prima dată în Lumea Muzicii.
