Emeric Imre: Ne-am născut din viață și iubire, nu din trucuri tehnice
Emeric Imre este una dintre cele mai puternice și autentice voci ale muzicii folk din România. Cu o chitară, o voce inconfundabilă și o trăire viscerală, el reușește de fiecare dată să transforme orice sală de spectacol într-un spațiu al emoției pure. Piesele sale, în frunte cu celebra „Nebun de alb”, au depășit granițele scenei, devenind adevărate imnului cântate de generații întregi la focuri de tabără, în cabane sau la concerte cu săli pline.
Ai fost foarte aproape de o carieră în fotbalul de performanță înainte ca muzica să preia complet controlul. Care a fost momentul exact în care ai simțit că chitara a câștigat definitiv în fața terenului de joc?
Emeric Imre: Femeia!
Recunosc ca m-am lăsat înfrânt de cea mai bună invenție a lui Dumnezeu. În liceu spre final văzând că se adună multe fete în jurul unei chitare, plus intrarea în Cenaclul Nicolae Tăutu al Casei Armate din Cluj, lumea boemă din ani 80 și pulsul în care bătea neîntrerupt muzica, cam acesta a fost pasul, și faptul că am și făcut 7 ani de vioară la școală de muzică, m-au hotărât să mă așez mai mult spre muzică.
Muzica folk înseamnă o conexiune directă și extrem de sinceră cu publicul. Îți mai aduci aminte prima dată când ai urcat pe o scenă mare și ce ai simțit în momentul în care ai privit prima sală plină?
Emeric Imre: Da s-a întâmplat în sala Casei Armatei ,un concert cu Cenaclui în care activam și deja aveam 2-3 cântece proprii.
Câțiva instrumentiști profesioniști din formația de jazz au spus ca am stilul și ca seamăn cu Paul Simon, anvergura spirituală de atunci cu Bob Dylan, folk, concerte live , trăirea publicului pe care o simțeai aproape, cred că magia asta a fost la început.
Privind în urmă la Emeric Imre de la debut și comparând cu artistul de astăzi, care este cea mai valoroasă lecție pe care ți-a oferit-o scena în toți acești ani?
Emeric Imre: Lecția de libertate, recunoașterea când publicul simte că ești cinstit cu el, că nu-l păcălești cu trucuri tehnice.
Izbândă când recunoști prietenia și iubirea pe care ți-o dau prin apreciere și aplauze oamenii. În fond mulțumirea că ești cinstit cu tine și cu ei!
Când ai compus linia melodică pentru ‘Nebun de alb’ pe versurile lui Adrian Păunescu, te-ai gândit vreo secundă că piesa aceea va deveni un adevărat imn cântat de generații întregi, de la adolescenți la oameni în toată firea?
Emeric Imre: Nici gând. Au fost 3-4 minute de naștere a cântecului.
Așa a fost trimis de univers probabil, un cântec e un medicament dacă ajunge în partea bună a sufletului.
Într-o industrie muzicală actuală dominată de sintetizatoare, producții digitale sofisticate și efecte de voce, cum reușește un om cu o chitară și o voce să emoționeze o sală întreagă mai mult decât un show cu lumini și artificii?
Emeric Imre: E dovada clară că viața e mișcare. Muzica e vibrația mișcării .
Ne-am născut din viață și iubire, nu din trucuri tehnice.
Dintre toate melodiile pe care le-ai compus și le-ai cântat până acum, în care piesă simți că te regăsești cel mai mult ca om, nu doar ca artist?
Emeric Imre: În toate e un punct din care plec spre încercări.
De aceea mă bucur că pot compune și că am încă cântece noi multe. Din păcate nu reușesc cât să mai strecor câte unul în concerte sau pe album nou.
În orice cântec compus e căsătoria darului primit cu drumul cântecului spre ceilalți.
Trăim într-o lume în care muzica se ascultă pe bucăți de 15 secunde pe internet. Mai are răbdare publicul de azi să asculte o poveste cap-coadă la chitară?
Emeric Imre: Din fericire încă da!
Când ești pe scenă și vezi sute de oameni care aprind lanternele telefoanelor și cântă fiecare vers alături de tine, ce îți dorești să rămână cel mai puternic în sufletul lor când pleacă spre casă?
Emeric Imre: O zi care va urma mai bună!
Articolul Emeric Imre: Ne-am născut din viață și iubire, nu din trucuri tehnice apare prima dată în Lumea Muzicii.
